Obiective turistice din împrejurimile Forest Retreat & Spa

Construit pe o colină chiar în zona centrală a localității Măciuca, Centrul Spa se bucură de privilegiul de a avea în imediata vecinătate unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din țară format din sculpturi ale unor artiști străini și români reuniți în cadrul unei tabere interculturale.

Plai străvechi cu un trecut bogat, încărcat cu date și fapte, comuna Măciuca este situată în sudul județului Vâlcea pe malul stâng al râului Cerna într-un cadru pitoresc, aparte, mărginit de 7 coline (cântecul popular “Șapte văi și-o vale adâncă” este plecat de pe aceste meleaguri), pe care se găsesc 9 sate ce intră în componența comunei: Oveselu, Botorani, Bocșa, Ciocănari, Popești, Măciuceni, Măldărești, Ștefănești și Zăvoieni. Plasată la intersecția unor drumuri care o leagă de orașe importane (Craiova, Slatina, Tg. Jiu, Rm. Vâlcea, Drăgășani, Horezu), această localitate a constituit dintotdeauna un important centru economic, istoric și cultural de care se leagă multe tradiții care intră în patrimoniul județului nostru.

Localitatea este atestată documentar de sute de ani. La 30 iunie 1503 într-un hristov al lui Radu cel Mare – “Întărește stăpânirea unor boieri asupra moșiei Măciuca”, la 10 iulie 1531 într-un hristov al lui Vlad Voievod, satul Zăvoieni într-un documentar din 22 iunie 1596, satul Măldărăști – 30 aprilie 1622.

Localitatea Maciuca este menționată și în harta lui Fr. Schwantz cu denumirea Mecsuka.

În 1821 locuitorii satelor Măciuca și Zăvoieni semnau o declarație prin care se angajau să lupte în oastea lui Tudor Vladimirescu. De altfel “Stejarul lui Tudor” de pe malul râului Cerna, stejar cu o circumferință de aproape 6 m. și o înălțime de peste 30 m., amintește de trecerea lui Tudor Vladimirescu prin aceste locuri. Această localitate are o toponimie interesantă: Măciuca are la bază substantivul ,,măciucă” cu origine lat. matteuca.

Învățământul din Măciuca are o tradiție de cca. 200 de ani. În 1824 în Măciuca a luat ființă o școală care din 1818 funcționa ca școală populară bisericească. Din 1868 școala funcționează cu două săli de clasă și o cancelarie si era amplasată pe drumul de lângă târg. În 1898, în incinta școlii, Spiru Haret înființează o bibliotecă. În 1928 Nicolae Iorga donează acestei biblioteci, printr-o fundație culturală din București, 500 de volume.

Cultura din Măciuca a avut un rol important în păstrarea tradițiilor vâlcene. În 1928 a luat ființă căminul cultural “Lucefărul” iar în 1948 se construiește căminul cultural din centrul comunei. Este de retinut ecoul și succesul obținut de spectacolul folcloric “la furcărie”, de ”Călușul” – prezent mai ales în zilele de Rusalii, cunoscutele cântece populare care își au obârșia pe aceste meleaguri: ”Urcai dealul la Măciuca”, ”Între Cerna și Olteț”, “Șapte văi și-o vale adâncă”, “Foaie verde ca lipanul”.

Arhitectura populară este relevantă prin culele locuitorilor Alexandru Măciuceanu, Sandu Măciuceanu, Drăghici Măciuceanu, Nicolae Bănică, Barbu și Răducu Bocșariu, cule care s-au construit în secolul XIX.
În apropiere de Comuna Măciuca, la o distanță de 18 km, se află Conacul Otetelișanu, locul unde s-a născut inventatorul stiloului, Petrache Poenaru.
Conacul de la Benești a fost construit de boierii Otetelișanu, o familie de mari patrioți, filantropi și iubitori de cultură națională. Ilie Otetelișanu (cel care, în 1720, a ctitorit biserica Sfântul Ilie din Craiova), îi „îndatora” pe moștenitorii săi „să îmbrace săracii, să scoată datornicii din temniţă, să hrănească bolnavii”. Iancu Otetelişanu, cel care a primit în 1845 direcţia Teatrului Naţional, a încurajat realizarea unui repertoriu original în limba română și a susținut trupa întemeiată de Costache Caragiale.

În acest conac au locuit frații Iordache și Grigore Otetelișanu, mari iubitori de carte care, în 1835, au înfiinţat împreună, pe cheltuiala lor, prima şcoala de „învăţături începătoare” în satul Beneşti. În același an cei doi au ridicat, cu fonduri ale Epitropiei bisericii Sfântu Ilie, o şcoală primară de fete, un pension după modelul apusean, prima şcoală de acest gen înfiinţată în Craiova, școala în care erau predate şi ore de educaţie practică.

În acelaș conac, la 10 ianuarie 1799, s-a născut Petrache Poenaru. Pedagog, învățător, inginer și matematician român membru al Academiei Române și inventator al tocului cu rezervor brevetat la Paris și Viena în 1827. Alături de Tudor Vladimirescu, pe care l-a însoțit în toată campania sa, Petrache Poenaru a creat, după model francez, actualul Drapel al României, a inițiat și a tipărit primul ziar românesc: “Foaie de Propagandă”.

Pe la Conacul Otetelișanu a trecut și Tudor Vladimirescu cu doar câteva săptămâni înainte de a fi arestat și ucis de Eterie în mai 1821. Boierii Otetelișanu i-au fost întotdeauna apropiați conducătorului mișcării revoluționare iar acesta avea să le fie alături în vremuri în care “pânza morții părea să li se fi lăsat tuturor pe ochi” – așa cum avea să povestească, într-o scrisoare, Iordache Otetelișanu.

O legendă veche spune că din subsolul conacului ar fi pornit un tunel care ducea spre avanpostul din turla bisericii. Relatarea desfăşurării evenimentelor de la 1821 făcută de Iordache Otetelişanu nu confirmă însă existenţa acestui pasaj. De asemenea, la cercetarea subsolului conacului, nu s-a constatat nicio trecere de acces şi nicio zidărie nouă de înfundare a acestui tunel.

Lângă conac se află o bisericuță ctitorită de vornicul Barbu Otetelişanu în anul 1746. A fost gândită ca biserică de curte, paradis al curţii boiereşti, unde boierul urmărea slujba. Lăcașul, care avea și funcție de necropolă a stăpânului curţii şi a familiei sale, funcţionează şi astăzi ca biserică a satului.

Nu se știe cine a proiectat acest conac dar, din monografiile realizate de istorici, reiese că acesta a fost restaurat de arhitectul Iancu Atănăsescu. Familia Otetelişanu a locuit în conac până la naţionalizare după care în perioada comunistă semeața casă a devenit muzeu.

Tot în apropiere de Forest Retreat & Spa puteți vizita Mânăstirea cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi „Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare” din satul Suieşti, comuna Stăneşti, judeţul Vâlcea, mânăstire aflată la 10 km de Forest Retreat & Spa.

Un alt obiectiv turistic îl reprezintă zona orașului Drăgășani, oraș situat la o distanță de 26 km de comuna Măciuca. Imaginează-ți un loc pitoresc cu o zonă de deal unde cerul roșu, în apus de soare, are culoarea vinului. Podgoria Dragășani este zona unde turismul oenologic este însoțit de peisaje frumoase și de experiențe captivante pentru pasionații de vin.

“Orașul vinului” adăpostește, cum era și firesc, Muzeul Viei și Vinului. Acesta cuprinde o serie largă de instalații tradiționale pentru prelucrarea strugurilor dar și dovezi clare ale practicării acestei vechi îndeletniciri în zona Drăgășani. De asemenea sunt expuse și distincțiile câștigate de vinurile de Drăgășani de-a lungul timpului precum Competiția de la Bordeaux (1898) sau Expoziția Mondială de la Paris (1900). Muzeul se poate vizita între orele 10:00 – 18:00 (aprilie – octombrie) și 9:00 – 17:00 (noiembrie – martie).

Pe Dealul Viilor propietarii de crame și-au construit adevărate oaze turistice și așteaptă turiștii care vor să respire aroma de poveste a vinului nobil de Drăgășani la o plimbare prin vie, la cules, la făcutul și la degustatul minunatei licori.

Crama Stirbey are o poveste de peste 300 de ani. Aici poți vizita via și crama sau poți degusta vinuri.

Crama Bauer poate fi vizitată în orice sezon, cu programare, și puteți degusta vinuri la care să faceți paring cu anumite preparate, să asistați la activități culturale. Specific acestei crame este faptul că se caută soiuri rare de struguri sau nedescoperite încă.

Crama Avinicis, alături de Vila Dobrușa, este recunoscută pentru ambiția de a pune în valoare soiurile autohtone în dialog cu soiurile internaționale. Stilul neobrâncovenesc al conacului și înfățișarea cramei, combinația dintre lemn, sticlă și metal, toate reprezintă un potențial cultural foarte bine valorificat.

Casa de Vinuri Iordache. Asemenea mustului care devine vin, Casa de Vinuri Iordache a luat ființă din dorința onestă de a salva o vie combinată cu iubirea pentru orașul natal devenind ulteior afacere de sine stătătoare. Se întâmpla în anul 2001. Că să devină productivă, două generații ale familiei Iordache s-au dedicat 100% domeniului.
Domeniul Casa de Vinuri Iordache se întinde pe 30 de hectare de viță-de-vie de rod. Se mândrește cu cele mai bune 6 soiuri de struguri cărora le priește solul și clima de la Drăgășani: Crâmpoșie Selecționată, Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Pinot Gris, Tămâioasa Românească, Cabernet Sauvignon și Merlot.

Cultura viței de vie nu este singura care definește zona Drăgășani. În micul orășel de provincie se găsește, de asemenea, Casa Memorială a scriitorului Gib Mihăescu.

Mânăstirea Mamu, situată pe valea Mamului, localitatea Stănești Lunca, ctitorită de Voievodul Constantin Brâncoveanu, este o altă clădire monahală care merită vizitată.

Mânăstirea Stănești, aflată în comuna Lungești la o mică distanță de Mânăstirea Mamu, păstrează înscris în piatră unul dintre cele mai frumoase texte de cronică din istoria românilor, primul scris de o femeie, text în care se vorbește despre faptele de vitejie ale unuia dintre cei mai faimoși căpitani ai domnitorului Mihai Viteazul: stolnicul Stroe Buzescu.

Zona complexului Forest Retreat & Spa și împrejurimile reprezintă, așadar, o adevărată provocare care așteaptă să fie descoperită în schimbul promisiunii unei experiențe de neuitat.

Tabăra Internațională de Sculptură în Piatră Măciuca este organizată de Fundația Dumitru Drăghicescu, în parteneriat cu Atelierele Enache Paris.

Proiectul cultural este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.